Bolile care afectează acum Uniunea sunt atât de profunde încât trebuie să reconstruiască un consens în jurul unor obiective care sunt pe cât de clare, pe atât de ineluctabile. 

Uniunea Europeană suferă din cauza fragilității politice a statelor sale membre, a pierderii dinamicii economiilor sale și a ascensiunii extremei drepte, care a determinat recent Germania să își întărească controlul asupra frontierelor naționale. 

Acesta nu este sfârșitul liberei circulații între cele 25 de state membre ale UE și cele 4 țări vecine care au aderat la acordurile Schengen. Germania nu s-a retras din aceste acorduri, care autorizează restabilirea unor controale temporare și, în acest caz, aleatorii, dar cum putem să nu vedem că microfisura apărută în acest zid de susținere al Uniunii s-ar putea lărgi în curând? 

Cum putem să nu vedem că alte țări ar putea urma exemplul german și că Polonia are deja sentimentul că Germania trage o nouă cortină de fier și o trimite înapoi în Est ca și cum nu ar mai face parte din Uniune? Cum putem să nu vedem că decizia luată de cancelarul Scholz primăvara trecută de a limita creșterea partidelor sale de extremă dreaptă nu le-a împiedicat în niciun fel să obțină câștiguri spectaculoase în alegerile regionale din septembrie? 

Situația germană s-a schimbat, iar toți extremiștii de dreapta din Europa se felicită acum pentru faptul că un cancelar social-democrat a contribuit la înrădăcinarea ideii că orice imigrație este un pericol care trebuie combătut și că trebuie să ne închidem pentru a ne asigura propria securitate. 

Acesta este un succes ideologic major al extremei drepte, care se adaugă succesului său electoral într-un moment în care, la Paris ca și la Berlin, crizele actuale o plasează în anticamera puterii. Fără majoritate parlamentară și puternic îndatorată, Franța se străduiește să învețe din nou arta coaliției și să creeze un guvern care să reziste. Privată de gazul rusesc, Germania își vede piețele chineze diminuate și umbrela americană închisă. Germania nu mai știe încotro să se îndrepte și cum să își revină. Germania devine la fel de neîncrezătoare în sine ca Franța, iar motorul vital franco-german s-a defectat într-un moment în care Mario Draghi îndeamnă cele 27 de state membre și Uniunea lor să se adune cât mai repede. 

Dacă nu vrem să pierdem în fața concurenței internaționale”, le spune raportul său, ”trebuie să ne reducem cheltuielile curente și să ne împrumutăm masiv împreună pentru a investi împreună în cercetare și în industriile viitorului. Sub riscul de a fi retrogradați în divizia a doua”, a insistat el, ”cele 27 trebuie să transforme Uniunea Europeană în uniunea politică pe care extrema dreaptă o respinge și pe care partidele tradiționale se tem să o inițieze de frică că alegătorii le vor renega. 

Frontierele Germaniei sunt doar vârful icebergului. 

Adevărata problemă, tragedia Uniunii Europene, este că nici finanțele, nici tabla de șah a statelor sale membre nu le permit să producă schimbarea politică fără de care Europa ar risca să iasă din istorie. Chiar dacă Trump, Covid și Putin au dat jos tabuurile privind apărarea comună, politicile industriale și chiar împrumuturile comune, Uniunea Europeană nu este în măsură să profite la maxim de aceste încercări reușite din lipsa unei forțe politice la nivel. 

Acest lucru este evident îngrijorător, dar înseamnă oare că totul este pierdut, că suntem deja condamnați să devenim vasali ai Statelor Unite sau ai Chinei? 

Mulți oameni cred că da. În sufletul lor, mulți au renunțat deja, dar ar fi suficient să ne stabilim câteva obiective comune majore pentru a schimba lucrurile și pentru ca succesul să alimenteze succesul. În ciuda dificultăților, statele noastre ar putea acum să înceapă să construiască industrii de armament paneuropene, să creeze campusuri europene de excelență și să simplifice standardele noastre industriale și agricole. Nimeni nu ar putea contesta aceste obiective, care ar da un impuls extraordinar investițiilor, cercetării și afirmării unității noastre. Ceea ce trebuie să facem astăzi este să fim clari, consensuali și utili – să acționăm mai degrabă decât să facem declarații. 

(Photo credit: Leonhard Lenz, WikiMedia Commons)