Nu mai este același Parlament, nu mai este aceeași Uniune. Totul s-a schimbat, în primul rând pentru că Franța și Germania au rămas fără vigoare economică și politică. Desigur, nu este prima dată când una dintre cele două mari puteri ale Europei este slăbită, dar niciodată până acum nu au fost slăbite atât de profund și niciodată în același timp. Acest lucru a creat un vid politic la Bruxelles, iar președintele Comisiei încearcă să îl umple preluând o postură de președinte al Uniunii.

Multiplicându-și inițiativele de politică externă și modelând o Comisie după bunul său plac într-un mod în care niciunul dintre predecesorii săi nu a făcut-o înainte, Ursula von der Leyen pare hotărâtă să accelereze crearea unei Uniuni politice. Poate că ea va deschide astfel calea către Statele Unite ale Europei, un drum deja trasat de sprijinul militar și financiar acordat Ucrainei, de crearea unui post de comisar pentru apărare, de primul împrumut comun al celor 27 și de recomandările raportului Draghi privind lansarea unor politici industriale comune. Poate că, dimpotrivă, această accelerare va provoca o astfel de reacție de respingere din partea opiniei europene și a liderilor naționali încât unitatea celor 27 va regresa pentru mult timp.

Este greu de spus, pentru că multe vor depinde de rezultatul alegerilor americane, de capacitatea lui Vladimir Putin de a se menține în Ucraina, de evoluția tensiunilor din Orientul Mijlociu și de capacitatea lui Xi Jinping de a depăși dificultățile economice și sociale ale Chinei. Totul este incert, mai ales că ascensiunea extremei drepte a schimbat lucrurile și mai mult în Parlament decât în Comisie.

În timpul mandatului precedent, centriștii din grupul Renew au fost al treilea grup care lua cuvântul, deoarece constituiau, numeric vorbind, al treilea grup politic după dreapta și stânga. Centriștii conturau viitorul compromis între stânga și dreapta, adulții se pronunțaseră și binecuvântarea fusese rostita, dar acum…

Ca și mai ieri, cuvântul ii este acordat mai întâi dreptei și apoi stângii, Partidului Popular și social-democraților, dar Renew este abia pe locul cinci, după Patrioții pentru Europa și Conservatorii și Reformiștii Europeni. Coloana vertebrală a Patriotes (acronim în engleză și atât de nebunește american: „ P4E ”) este formată din prieteni ai dnei Le Pen și ai dlui Orban. CRE, mai cunoscut sub numele de ECR în franglais-ul bruxellez, este condus de Fratelli d’Italia a dnei Meloni și de Law and Justice, partidul polonez aflat în prezent în opoziție.

Întrucât ECR este adesea apropiat de PPE, iar patrioții fac tot posibilul să se apropie de ambele, se conturează din ce în ce mai mult o poziție comună a acestor trei curente de dreapta, chiar înainte ca centrul să aibă ocazia să vorbească. Chiar înainte ca Renew să vorbească, social-democrații sunt marginalizați și zarurile sunt aruncate, în timp ce majoritatea parlamentară, cea care a reales-o pe dna von der Leyen în fruntea Comisiei, include PPE, social-democrații, Renew și Verzii, „ arcul republican ”, cum am spune în Franța.

Reuniune după reuniune, devine din ce în ce mai clar că Partidul Popular dorește să facă centrul, stânga și Verzii să înțeleagă că mai are și alți aliați și că, prin urmare, poate alege, de la caz la caz, pe cine să conteze. Nu este vorba de o inversare a majorității, deoarece PPE nu ar putea să se alieze oficial cu patrioții și nici să se apropie prea mult de ECR fără să se destrame, iar legăturile lepeniștilor și ale lui Viktor Orban cu Kremlinul îngrozesc atât dreapta, cât și ECR.

Convergențele dintre dreapta, stânga și centru rămân mai profunde decât între însăși partidele de dreapta, dar, în afară de faptul că lepeniștii își rotunjesc constant unghiurile, punctul de echilibru nu mai este același ca ieri. Deja nu mai este cazul în Parlament și s-ar putea să nu mai fie în curând nici în Comisie, unde Ursula von der Leyen a făcut din comisarul numit de Georgia Meloni unul dintre cei cinci vicepreședinți executivi ai săi. Ca și PPE, din care face parte, președintele Comisiei are acum mai multe oale pe foc.

(Photo: CC-BY-4.0: © European Union 2021 – Source: EP)