Emmanuel Macron avea dreptate. Când Joe Biden a cerut încetarea incendiului din Gaza, „ coerența ” i-ar fi cerut să nu mai furnizeze armele care alimentează acest incendiu. Chiar și un copil ar înțelege acest lucru, dar unde este această coerență atunci când același Emmanuel Macron amână pe termen nelimitat recunoașterea Palestinei, chiar dacă Franța a apărat întotdeauna ideea coexistenței între două state, Israel și Palestina, și el însuși face parte din această mișcare?

Președintele francez nu este mai coerent decât președintele american, iar tragedia este că inconsecvența a devenit regula pe ambele maluri ale Atlanticului. Cel mai bun exemplu în acest sens este Ucraina. Americanii și europenii sunt unanimi în opinia lor că Vladimir Putin nu trebuie să iasă victorios din agresiunea sa, deoarece atunci ar fi în poziția de a-și realiza ambiția de a reconstitui Imperiul Rus. Prin urmare, Occidentul pune la dispoziția ucrainenilor arme suficiente pentru a face față provocării, dar le interzice să le folosească pentru a lovi ținte militare pe teritoriul rus.

Motivul este că se tem că o înfrângere a lui Vladimir Putin ar arunca cea mai mare țară din lume în haos și arsenalul său nuclear ar scăpa de sub control. Pe scurt, americanii și europenii nu vor să vadă Ucraina câștigând, așa cum nici nu vor să o vadă pierzând, pentru că o înfrângere rusă ar fi la fel de periculoasă, în ochii lor, ca o victorie rusă. Ei știu ce nu vor, dar nu știu ce vor, și este vorba de aceeași incapacitate de a se hotărî și de a acționa de care dau dovadă în Orientul Mijlociu.

Timp de trei decenii, Statele Unite și Uniunea Europeană au susținut împreună o soluție cu două state în Orientul Mijlociu, dar nu au fost niciodată dispuse să forțeze cele două părți să o accepte cu adevărat. De teamă să nu consolideze un front al țărilor arabe, a Iranului și a Turciei împotriva lor, acestea întotdeauna s-au abținut să le spună palestinienilor negru pe alb că nu va mai exista un veto occidental asupra anexării teritoriilor ocupate dacă aceștia persistă în refuzul unei împărțiri permanente. De teamă că islamiștii sunniți și Iranul vor prevala în întreaga regiune, ei nu au amenințat niciodată că îi vor priva pe israelieni de ajutor economic și militar dacă vor continua să facă tot ce le stă în putere pentru a împiedica crearea unui stat palestinian.

Europenii și americanii s-au condamnat astfel la neputință și, acum că israelienii au răspuns la masacrul din 7 octombrie distrugând Hamas și decapitând Hezbollah, refuză să îi lase să bombardeze infrastructurile nucleare ale Iranului. Desigur, Occidentul știe foarte bine că Republica Islamică va achiziționa acum bomba, dar le interzice israelienilor să o împiedice de teama unei perioade lungi și incerte de terorism fără discernământ.

În Orientul Mijlociu ca și în Ucraina, frica de necunoscut este cea care îi paralizează pe americani și pe europeni. Obsesia lor peste tot este de a evita „ escalada ” și de a păstra cadrele existente, chiar dacă lumea nu mai are reguli sau cadre comune, iar singura modalitate de a asigura stabilitatea internațională este de a formula și aplica obiective clare, care ar putea fi acceptate de toți.

În Ucraina, Occidentul ar face multe progrese dacă ar da de înțeles, pe de o parte, că ar fi în favoarea unor compromisuri politice și teritoriale între Kiev și Moscova și, pe de altă parte, că și-ar ridica dreptul de veto cu privire la utilizarea armelor sale pe teritoriul Rusiei dacă Vladimir Putin refuză să își retragă trupele și să negocieze termenii unui modus vivendi. În Orientul Mijlociu, trebuie doar să ne uităm la panica cu care Benjamin Netanyahu a reacționat la remarcile lui Emmanuel Macron cu privire la oprirea livrărilor de arme către Gaza pentru a înțelege că americanii și europenii l-ar putea forța rapid să creeze un stat palestinian prin amenințarea cu întreruperea acordării ajutorului.

Împreună, Uniunea Europeană și Statele Unite sunt suficient de puternice pentru a mpiedica agravarea dezordinii internaționale. De fapt, sunt singurele care pot face acest lucru, dar pentru a reuși trebuie să să-și reamintească ce înseamnă să vorbești deschis.

(Photo: Ted Eytan, Creative Commons)