În primul scenariu, totul este tragic de clar. Dacă Donald Trump va fi ales pe 5 noiembrie, el nu va aștepta nici măcar până la preluarea mandatului pentru împărți Ucraina cu Vladimir Putin după modelul celor două Germanii sau al celor două Corei.
De facto, dacă nu de jure, teritoriile ocupate de trupele rusești ar reveni Kremlinului, care s-ar angaja în schimb să nu avanseze dincolo de linia de demarcare stabilită. Aceasta ar fi o înfrângere pentru Ucraina și o victorie pentru Vladimir Putin, însă care ar deschide imediat o dezbatere pe cât de fundamentală, pe atât de aprinsă.
Ucraina amputată ar trebui să adere sau nu la NATO?
Presupunând că acordul încheiat între președintele rus și prietenul său Donald nu închide ușile, Ucraina ar aspira mai mult ca niciodată la aderare. Europenii, la rândul lor, ar avea un interes vital ca Ucraina să devină cel de-al treizeci și treilea membru al Alianței Atlantice și să beneficieze astfel de protecția pe care nu i-o pot oferi astăzi pe cont propriu. Atât pentru Ucraina, cât și pentru Uniunea Europeană, această extindere a NATO ar fi singura modalitate reală de a-l împiedica pe Vladimir Putin să recreeze imperiul rus, luând în curând drumul care trece prin Kiev. Pe scurt, europenii ar trebui să se lanseze în această bătălie fără să aștepte rezultatele de la 5 noiembrie, dar fiind conștienți de două lucruri.
In primul rând, Donald Trump nu va fi ușor de convins să nu se opună extinderii către Ucraina a unei NATO căreia nu îi mai vede rostul. Intr-al doilea rând, sarcina europenilor nu ar trebui limitată la tentativa de a aduna occidentul sub umbrela americană, în condițiile în care acest președinte este atât de hotărât să reorienteze privirea Statele Unite către China, chiar și la prețul închiderii capitolului Alianței Atlantice.
Sub o nouă președinție Trump, europenii ar trebui să învețe să existe pe cont propriu, să accelereze considerabil crearea apărării lor comune și să definească noi moduri și grade de integrare cu Uniunea lor pentru a-și deschide cât mai repede porțile Ucrainei, pentru a o putea înfrunta cât mai rapid. Scopul ar fi atât de a transmite Rusiei mesajul că, atacând din nou Ucraina, ar ataca întreaga Uniune, cât și de a utiliza apărarea Ucrainei pentru a accelera construirea unei apărări comune. În scenariul Trump, obiectivul europenilor ar trebui să fie, fără întârziere, integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană și, dacă este posibil, în Alianța Atlantică. Dar în scenariul Harris?
În această a doua ipoteză, totul ar fi în același timp mai încurajant și mai complicat.
Nu ar trebui să ne temem că noua administrație americană ar ajunge la un acord cu Kremlinul pe seama Ucrainei și a întregii Europe. Nici nu ar fi de conceput ca Statele Unite să își propună brusc să discrediteze Alianța Atlantică sau să dorească să o părăsească peste noapte. Cu Kamala Harris, Uniunea Europeană nu s-ar confrunta cu provocarea de a trebui să se reinventeze în câteva luni, dar oare diferențele dintre o președinție Harris și o președinție Trump ar fi chiar atât de decisive pe cât par?
Spre deosebire de Donald Trump, Kamala Harris nu îl admiră deloc pe Vladimir Putin. Spre deosebire de el, ea nu vede în Uniunea Europeană un rival pe care America ar trebui să-l învingă. Si totuși este băștinașă din California, și era încă foarte tânără când a căzut Zidul Berlinului. Pentru ea, ca și pentru Trump, Statele Unite nu trebuie să-și îndrepte privirea spre Europa, ci spre Asia, și toate indiciile arată că ea ar dori să-i aducă rapid pe ucraineni la un compromis cu Rusia care de fapt ar putea fi foarte asemănător cu cel preconizat de adversarul său republican.
Cu toate acestea, dacă ar fi să se respecte aparențele într-atât încât Europa să nu pară trădată, mai multe capitale europene ar aproba această abordare. Opinia publica din cele 27 state membre, fie de la dreapta, de la stânga sau din centrul politic, ar susține si ea o asemenea soluție – o iluzie a detensionării. Până la urmă, să pledezi pentru aderarea Ucrainei la Alianța Atlantică ar fi la fel de dificil ca și pentru intrarea sa în componența Uniunii.
Așa cum alegerea lui Trump ar putea forța Uniunea Europeană să își asume responsabilitățile politice, alegerea lui Kamala Harris ar putea aduce cele 27 de state membre la divergențe profunde și la noi tergiversări periculoase.
În loc ca Ucraina să adere la NATO, europenii ar trebui să lucreze pentru a se asigura că aceasta poate obține garanții de securitate occidentale, ceea ce ar fi mai puțin dificil și, în loc să încerce imediat să lărgească Uniunea, ar trebui să mărească numărul de acorduri de cooperare civilă și militară cu aceasta pentru a-și consolida granița cu Rusia și pentru a deschide calea spre o viitoare integrare.
Harris sau Trump, 5 noiembrie va pune Uniunea Europeană la încercare.
(Photo by Andrii Smuryhin)