A fost cea mai clară dintre mărturisiri. Când Vladimir Putin a declarat joia trecută, 23 noiembrie: Donald Trump este „ un om inteligent care are deja multă experiență. Cred că va găsi o soluție ”, această lingușeală a fost în mod evident un strigăt de ajutor.
La aproape trei ani după ce a încercat să pună mâna pe Ucraina, președintele rus mai controlează doar o cincime din țară, inclusiv Crimeea. El a pierdut, de asemenea, regiunea Kursk, din care nu a reușit să disloce trupele ucrainene. Îi este atât de frică să lanseze o mobilizare generală încât a fost nevoit să recurgă la trupele nord-coreene, în timp ce prețurile alimentelor cresc vertiginos, traficul aerian este redus din cauza lipsei pieselor de schimb și ratele dobânzilor rusești continuă să crească.
Vladimir Putin își flutură armele nucleare, dar singura sa speranță – după cum tocmai a recunoscut – este că Donald Trump îl va ajuta să iasă din capcana în care a intrat singur.
Prin urmare, este foarte probabil ca acești oameni să negocieze un compromis pe care ucrainenii vor trebui pur și simplu să îl aprobe. Volodymyr Zelenski este atât de conștient de acest lucru încât tocmai a declarat că ucrainenii ar putea renunța la recucerirea teritoriilor lor pierdute numai dacă NATO le va deschide porțile. Donald Trump va refuza pentru că nu vrea să se angajeze să îi protejeze. Nici Vladimir Putin nu va accepta pentru că ar fi o recunoaștere a înfrângerii, dar amândoi ar putea lua în considerare posibilitatea ca Uniunea Europeană să garanteze securitatea Ucrainei prin desfășurarea de trupe de-a lungul viitoarei linii de demarcație.
În lunile sau anii următori, poate chiar înainte ca președintele american să-și preia mandatul, UE va trebui să facă o alegere existențială.
Fie va dori să accepte această provocare politică, logistică și financiară, fie se va declara incapabilă material sau chiar politic să facă acest lucru. Fie se afirmă ca actor pe scena internațională prin garantarea propriei securități, a protecției Ucrainei amputate și a stabilității continentale, fie se sustrage de la responsabilitățile care îi revin de îndată ce Statele Unite vor întoarce spatele Europei.
Pentru Uniunea Europeană, momentul adevărului se apropie, iar în cele 27 de capitale, ca și la Londra, dezbaterea va fi animată. De ce să ne asumăm riscul de a ne desfășura împotriva Rusiei? De ce să cheltuim atât de mulți bani pentru această desfășurare, când suntem cu toții lipsiți de bani, vor spune mulți alții? Cum putem fi de acord să facem un astfel de pas spre uniunea politică fără măcar să o dezbatem?”, se vor indigna euroscepticii, eurofobii și eurominimaliștii?
Rusia va interveni masiv în această dezbatere, în timp ce Donald Trump va face tot posibilul să îi slăbească pe unii pentru a-i câștiga pe alții. Acest moment al adevărului va fi atât de dificil încât rezultatul este imprevizibil, dar trei oameni ar trebui să aibă o greutate decisivă.
Primul este Donald Tusk, prim-ministrul polonez, a cărui țară investește masiv în capacitățile sale militare și care a fost el însuși în fruntea apelurilor adresate Uniunii de a face față lui Vladimir Putin prin dezvoltarea unei apărări comune.
Al doilea este Friedrich Merz, creștin-democratul care se așteaptă să devină cancelar în urma alegerilor germane din 23 februarie. În favoarea împrumutului, a dezvoltării unui sistem european de apărare și a unei poziții mai ferme față de Vladimir Putin, Friedrich Merz este susceptibil să conducă o coaliție foarte dornică să afirme poziția politică a Uniunii.
În ceea ce îl privește pe al treilea om, Emmanuel Macron, acesta a adoptat o poziție foarte dură față de Vladimir Putin și nu se poate restabili pe scena franceză decât punându-se în prim-planul scenei internaționale. Președintele francez ar putea pregăti un nou discurs la Sorbona în urma alegerilor germane, în care să prezinte prioritățile geopolitice ale Uniunii. El ar putea să se consulte de pe acum cu Donald Tusk și Friedrich Merz pentru a se asigura că punctele lor de vedere coincid și să pregătească astfel terenul pentru un apel franco-germano-polonez pentru ca Europa să asigure linia de demarcare între cele două Ucraine. Regatul Unit și majoritatea statelor membre ar răspunde favorabil. Încetul cu încetul, aproape întreaga Uniune ar urma exemplul. În acest fel, Donald Trump și Vladimir Putin vor fi scos din amorțeală apărarea comună a unei uniuni politice.
(Photos: Wikimedia Commons, © European Parliament 2019, 2022)
