Dar cine a spus că democrația va fi neiubită? Cine a spus că oamenii vor aspira acum la autoritarism? Cine a spus asemenea prostii, contrazise încă o dată la Istanbul de sutele de mii de manifestanți care au cerut sâmbătă eliberarea primarului lor, Ekrem Imamoglu, care a fost încarcerat pentru că l-ar putea învinge pe Recep Erdogan la următoarele alegeri prezidențiale?
Tineri și bătrâni, bărbați și femei, din toate categoriile sociale, toți sperau ca țara lor să poată deveni o democrație și să adere la Uniunea Europeană. Inamovibilul Erdogan nu va ceda ușor. Pentru că puterea sa este în joc, va reprima din ce în ce mai mult, și știe cum să o facă, dar comunitatea de afaceri este îngrijorată, lira turcească și piața bursieră se clatină și chiar și susținătorii săi sunt obosiți de acest om.
Fie că este vorba de dictator sau de libertate, nu știm cine va câștiga, dar cert este că libertatea rămâne cea mai bine împărtășită valoare din lume, nu europeană, ci universală.
Al doilea lucru pe care aceste fețe pline de speranță îl spuneau sâmbătă era că islamul și democrația nu sunt în mod evident incompatibile. Turcia nu este nici budistă, nici creștină. Indiferent dacă este credincioasă, atee sau agnostică, Turcia este musulmană prin cultură sau credință și la fel de profund doritoare de democrație ca Primăvara arabă din 2011, cei trei ani de demonstrații algeriene Hirak sau mulțimile iraniene care, de la o criză la alta, nu au încetat niciodată să-și strige respingerea teocrației de când aceasta a furat revoluția democratică din 1979.
Se susține că nu există democrații reale în țările islamice. Adevărat, dar câte au existat în țările creștine până în secolul al XIX-lea? Am fi fost în drept să vorbim despre o incompatibilitate între creștinism și libertate în zilele monarhiilor absolute și ar trebui să spunem astăzi că China și Rusia sunt incompatibile cu libertatea, deoarece au experimentat-o atât de rar?
Chipurile din Istanbul ne spun: războiul care amenință nu este între civilizații. Nu islamul și creștinismul sunt în război, ci democrația și adversarii săi. Contrar a ceea ce insistă extrema dreaptă, nu jihadul și „ Marea înlocuire ” se pregătesc să atace Europa. Sunt toți cei uniți de respingerea Luminilor, a separării puterilor, a eliberării femeilor, a libertății presei și a statului ca arbitru și redistribuitor care se unesc împotriva Europei pentru că reprezintă tot ceea ce urăsc.
Chipurile din Istanbul ne spun că Europa nu este singură. Donald Trump este, cu Vladimir Putin ca singurul său aliat foarte nesigur, dar Europa, democrația sa, protecția sa socială și dorința sa de a se afirma ca putere politică și militară îi au de partea lor pe toți cei care aspiră la libertate, resping arbitrariul și refuză puterea fără control și echilibru, banii ca regi și alegerile fără libertate de exprimare.
(Photo: Michael Fleshman 2013, CC BY-NC 2.0)
