Europa nu trebuie să aleagă între Xi și Trump sau Trump și Xi,
ci să-i joace pe Xi împotriva lui Trump și pe Trump împotriva lui Xi

Cu o bruscă schimbare de atitudine, Xi Jinping ne îndeamnă să facem acest lucru. Fără să-și dea seama, Donald Trump ne împinge tot mai mult în această direcție, dar este oare necesar? Europa trebuie să se bazeze pe China pentru a face față unui președinte american care nu a ascuns niciodată că nu ne dorește nimic bun?

„Dar cum! Nu te gândi la asta! Niciodată, în niciun caz!”, ar fi răspuns marea majoritate a europenilor până nu demult, iar mulți încă o fac. Europa, susțin ei, și-ar renega toate valorile apropiindu-se de cea mai mare dictatură din lume, de un stat polițienesc care a instaurat supravegherea în masă, martirizează tibetanii și uigurii, încalcă toate angajamentele luate față de Hong Kong, amenință să invadeze Taiwanul și își arogă Marea Chinei de Sud prin forța faptului împlinit.

Toate acestea sunt prea adevărate, dar este la fel de adevărat, începe să se murmure, că Statele Unite ale lui Donald Trump ne atacă direct, spre deosebire de regimul chinez, și întorc spatele democrației.

Pentru că faptele sunt acolo. Donald Trump lucrează pentru a ajunge la un acord cu Vladimir Putin pe spinarea ucrainienilor și a întregii Europe. El amenință că va anexa Groenlanda, inclusiv prin forță. El spune și crede că Uniunea Europeană a fost creată doar pentru a „fute” Statele Unite. El a pus la îndoială caracterul automat al protecției americane a Europei și a discreditat Alianța Atlantică. El atacă sistematic contraputeriile democrației americane. El și apropiații săi iau apărarea extremei drepte din țările noastre, în speranța de a ne slăbi. Și dacă bursele nu s-ar fi prăbușit atât de mult, ne-ar fi impus deja un război comercial cu taxe vamale la fel de exorbitante pe cât de nejustificate.

Nu există un singur domeniu în care să nu-și manifeste ostilitatea față de noi și ar trebui să-l considerăm în continuare un aliat, mai degrabă bruscă, dar de durată? Ar trebui să ignorăm faptul că Xi Jinping ne întinde mâna în timp ce Donald Trump vrea să ne distrugă? Ar trebui să ignorăm faptul că președintele chinez tocmai și-a exprimat dorința ca Uniunea Europeană și țara sa „să se opună împreună intimidării” pentru a-și apăra interesele legitime, normele internaționale și globalizarea economiei?

Inevitabil, dezbaterea se intensifică și va amplifica, dar nu, Europa nu trebuie să aleagă între Xi și Trump sau Trump și Xi, ci să-i joace pe Xi împotriva lui Trump și pe Trump împotriva lui Xi.

În acest moment al istoriei, la începutul secolului XXI, Europa este mai puternică decât a fost vreodată de la Primul Război Mondial. Nu este vorba doar de faptul că cele 27 de state membre, inclusiv Ungaria, intenționează să se doteze cu o apărare comună, deoarece toate au înțeles că nu mai pot conta pe umbrela americană. Nu este vorba doar de faptul că Germania și Franța formează împreună cu Polonia un trio esențial pentru definirea politicilor noastre comune. Nu este vorba doar de faptul că această schimbare de direcție este purtătoare de politici industriale paneuropene.

Este și faptul că Marea Britanie, Norvegia, Elveția, dar și Australia, Canada și, fără îndoială, multe alte țări în curând, se apropie de Uniune în grade diferite, dar într-un mod fără precedent, deoarece niciuna dintre aceste țări nu dorește să devină vasală, nici a Statelor Unite, nici a Chinei. Uniunea are 450 de milioane de cetățeni, dar împreună cu partenerii săi apropiați sau îndepărtați, constituie practic un pol de cel puțin 600 de milioane de consumatori, a căror putere de cumpărare nu poate fi ignorată nici de Statele Unite, nici de China.

Cu singura condiție să conștientizăm puterea noastră și să vedem că China și Statele Unite au la fel de multe slăbiciuni ca noi, putem trata de la egal la egal cu Donald Trump și Xi Jinping.

Primului, îi putem arăta că suntem hotărâți să folosim toate mijloacele noastre de coerciție economică dacă persistă în a ne forța mâna și că suntem la fel de pregătiți să ne apropiem de China dacă nu ne lasă altă opțiune. Trebuie să-i dăm de înțeles că o revenire la brutalitatea imperiilor ar fi însoțită în mod inevitabil de o revenire la alianțele de război și că, din perspectiva Europei, China se află de cealaltă parte a Statelor Unite, la fel ca Rusia.

În același timp, trebuie să-i spunem lui Xi Jinping că, dacă nu vrea să se trezească singur în fața lui Trump, nu trebuie să ne inunde cu surplusuri la prețuri mici, să înceteze să susțină economia unei țări, Rusia, care amenință întreaga Europă prin agresiunea împotriva Ucrainei, și să caute un acord durabil cu Taiwanul, în loc să se pregătească să-l invadeze.

În ceea ce privește primul punct, China pare dispusă să negocieze. În ceea ce privește al doilea punct, este foarte probabil că se va îndepărta de Rusia cu cât Rusia se va apropia mai mult de Statele Unite. În ceea ce privește al treilea punct, cel mai dificil, nu este interzis să sperăm că regimul chinez nu dorește să lupte pe toate fronturile în același timp.

Mult mai mare decât se crede, Europa are o marjă de manevră de care liderii săi sunt conștienți. Europa se află astăzi în discuții la fel de strânse cu Washingtonul ca și cu Beijingul, dar ce s-ar întâmpla dacă Trump și Xi ar ajunge în cele din urmă la un compromis istoric?

Chiar mai repede decât astăzi, acest secol ar deveni atunci cel al celor trei puteri: Statele Unite, China și Europa, putere de echilibru la care s-ar alătura părți întregi ale celorlalte patru continente.

( Photo : @ Uniunea Europeană )